Student Erasmus la Lyon – partea a V-a

Vine un timp, când îți dai seama că nu mai ești turist. După ce stai o vreme într-un oraș, începi să simți că îl cunoști, să simți că faci parte din el, iar când te întorci în camera de cămin, să zici „mă duc acasă”. Pentru mine, momentul acestei realizări a fost acum vreo două săptămâni, când, așteptând în stația de metrou, cineva mi-a cerut indicații, iar eu, cu franceza mea șubredă, am reușit să le dau.

Ei… faine vremuri când era metroul o opțiune. Acuma cică e grevă. Și cică ține vreo 3 luni așa… Numai bine cât stau eu în Lyon. Noroc cu bicicletele, că ele nu sunt în grevă. Tastezi codul, îți iei una, și te tot duci.

În ultima vreme nu s-au întâmplat multe chestii notabile, dar cum cititorii mă tot presează să scriu(știe ea cine :D), o să vă povestesc cum am ajuns să-mi văd laptopul bucățele. La propriu!

Totul a început când colegul meu de cameră și-a nenorocit cablul de alimentare la laptop, iar eu, ca să fiu coleg bun, i-am zis că poate să-l folosească pe al meu(laptopul, nu cablul), când nu sunt la el. Și vine Juan într-o seară, băut, și se pune să se uite la anime-uri. Poziția lui preferată e în pat, cu laptopul pe noptieră, iar cablul traversând camera. Eu dormeam bine, când aud un zgomot, și îl văd doar cum îl ridică de jos. După aia, am auzit sunetul de pornire de la Wingoz(nu i-am dat parola de pe Linux), și gândindu-mă că nu a pățit nimic, m-am întors pe partea cealaltă și am adormit la loc.

Dimineața însă, văd aprinz beculețul roșu de la baterie, iar laptopul era în priză. Și n-a mai vrut să se alimenteze. În cădere, crăpase colțul de la placa de bază, pe unde se face alimentarea.

Poate că de multe ori, a fi român în străinătate reprezintă un dezavantaj, mai ales dacă ne gândim la asocierea cu [… rasism autocenzurat …], pe care o fac unele popoare. Ei, eu pot să zic că am avut un avantaj în a fi român. În mod normal, o reparație la un service m-ar fi costat ceva euroi, numai că am primit ajutor de la doi doctoranzi români de aici(mersi, băieți). Cu ocazia asta, mi-am văzut laptopul, așa cum vezi un pacient pe masa de operație. Și tot atunci am aflat că un Dell e mult mai ușor de dezasamblat decât un MSI. Uite așa, după o bucată de plastic, lipită ca să țină carcasa „in one piece”(la propriu), laptopul meu s-a mai ales și cu o lipitură cu ciocanul de lipit pe interior. Parcă ar fi veteran de război 😀

Pentru că tot v-am scris despre cum văd eu viața pe aici, m-am gândit să aflu și cum văd alții experiența Erasmus, așa că am realizat un mic chestionar :

  1. Who are you? Tell me your name(or a nickname, if you don’t want your name to appear on my blog), where are you coming from, and a few words about yourself.
  2. What are you studying, and what are your plans for the future?
  3. Why France? Why Lyon? Why now? It would be really nice if you could tell the story of how you got here, what other options did you have, what difficulties did you encounter…
  4. If you were to pick any university in the world to study for a semester/year/several years, which one would you pick?
  5. What was your first impression about France and French people? Tell me two things you liked, and two things you disliked.
  6. How is the academic life here, compared to the one from your home university?
  7. Do you have any advice to give for students that are thinking about taking an Erasmus scholarship(or anything similar)?

Nu am primit decât două răspunsuri, dar o să vă țin la curent dacă mai primesc ceva.

  1. Laura Rachal (nickames: „L”), I’m from New Roads, Louisiana, USA. I’m 22 about to be 23, an M1 student in Bioscience hoping to obtain an MD/PhD in neurocognitive science. I graduated from Louisiana State University this past may in biology and french. I have seen an alligator, but I do not „love” or „like” alligators.
  2. I think I answered that in question one, so much for following instructions
  3. How I got to Lyon is rather interesting…my friend Logan taught english at the ENS and suggested that I apply for this scholarship so I could attend master’s school here. Considering I have diplomas in French and Biology…I thought why not. I wish there was more of a fairytale beginning of sorts, but I’m here by chance. I was waitlisted as a scholarship recipient, and I didn’t make my choice to attend the ENS until end of June. Had I stayed in the states, I would be attending medical school at Vanderbilt for a combined MD/Phd. I also had the option to be a language assistant here in Lyon. As far as difficulties encountered in the process, let’s just say more than I thought. I had 2 weeks to get my visa, which was not a smooth process. Arriving in Lyon I didn’t have my luggage (it was left in London). But now I’m settled in, and it’s really nice here.
  4. I’d probably say the Curie institute in Paris, but I like the ENS. I’d stay here a while. If not in France, I’d probably go with a few in the states (University of Washington, Harvard, Brown, Rockefeller).
  5. Very welcoming, my buddy and the people at the airport were especially nice after having lost my luggage. The international office was easy to deal with as well. I liked the bises (the kiss kiss on the cheek) a lot because it reminds me of home. I also like the cheese, bread, and wine. I dislike the fact that the french cannot form a line to save their life. I’m also don’t like that things close late at night and on sundays.
  6. Well, it’s definitely not as organized as my former university. The class times vary week to week, which is hard to adjust to. Also the combination of languages in a lecture is odd for me: french lecture and english powerpoints was enough to drive me mad. The classes are a lot more dense than my former university, but I like it.
  7. Do it. Being away from home is hard, but you meet so many wonderful people. I wish I had done this sort of program while I was still at my home university, and am definitely loving every moment of it.
Iată și al doilea răspuns :
  1. Hi, This is Jasper.
  2. I’m studying biology at the ENS Lyon, and I want to work in research later.
  3. I chose france for the Erasmus year, because I wanted to learn french, and also because my home university has alot of cooperations with good universities in france. And since I’m not a big fan of cold weather and rain, I didnt go to the UK or scandinavia.
    I had the opportunity to choose from many french cities, such as Paris, Grenoble, Besancon, Strasbourg, Colmar, Lyon, etc.
    I chose Lyon, because I wanted to experience a somewhat big city (but not too big), and also because the ENS has a good reputation.
    If not now, when? I just seized the opportunity, and took the chance…

  4. Berkeley
  5. Pros: -More relaxed and easy-going than most germans.
    -Alot of singing
    Cons: -Alot of singing
    -The french Beer

  6. The classes are much smaller, the relationship between profs and the students is closer.
    Also, the ENS campus seems to me alot like a „golden cage”, your not really encouraged or required to leave campus.
    Whatsoever, you are free to go and theres alot to discover.

  7. Just do it!
    The early bird catches the worm.
Anunțuri
Published in: on Septembrie 29, 2009 at 23:41  Comments (1)  

Despre presă și statistici

Se zice că sunt mai multe tipuri de minciuni: minciuni, minciuni frustrante și statistici.

Ceea ce m-a făcut să încep să scriu acest articol, e faptul că am citit două articole, în presa românească, care m-au făcut să-mi pun întrebarea : „oare ne folosește la ceva faptul că avem o presă liberă?”.

Primul dintre cele două articole, e legat de aniversarea a 100 de ani, de la susținerea primei conferințe despre teoria relativității http://www.realitatea.net/aniversare-de-100-de-ani-de-la-prezentarea-teoriei-relativitatii_619997.html. Dacă aș vorbi acuma cu un om pe stradă, și mi-ar spun că Einstein a primit Premiul Nobel pentru teoria relativității, l-aș înțelege. Adică e cea mai cunoscută descoperire a lui Einstein, și e normal ca un om simplu să creadă că a primit Premiul Nobel pentru ea. Dar când un jurnalist scrie un astfel de articol, mi se pare că bunul simț ar cere să dea întâi un search pe Wikipedia.

Tot azi, ziarul Capital, ce ne-a obișnuit an de an, cu topul celor mai bogați oameni din România, a publicat un top al celor mai bune universități autohtone. Vă citez din articolul respectiv:

Studiul „University Ranking”, efectuat de compania germană Kienbaum Management Consultants în colaborare cu revista Capital, este primul conceput şi realizat în România, după toate rigorile ştiinţifice, pentru măsurarea gradului de încredere şi satisfacţie faţă de oferta educaţională a universităţilor româneşti.

Buun… deci test după toate rigorile științifice, nu? Ca tot omul, mi-am urmărit și eu universitatea, în diferite categorii ale topului.

În clasamentul general, avem o categorie „Ranking by Educational Content: Theory”, la care Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca ocupă locul 4. „Ok, not bad”, îmi zic, și dau scroll mai jos. Avem și un clasament făcut doar pentru universitățile tehnice : „Ranking by Faculty: Engineering”, unde la sectia „RANKING BY THEORY”, suntem… surpriză… pe 5!!!

Deci să vedem dacă am înțeles bine: La capitolul „Theory”, dintre toate universitățile din țară, suntem pe 4. Dar dacă în clasament introduci doar universitățile tehnice, cădem pe 5.

Și dacă tot vorbim de presă, trebuie să dau și un exemplu din experiența personală. Acum vreo 2 ani, eu și colegul Mihai, am dat un interviu pentru un ziar din județ. La întrebarea „ce vrei să faci după ce termini”, eu am răspuns că vreau să devin programator. Ziarista îl întreabă apoi pe Mihai: „Dar tu? Ai prefera să faci cercetare?”. Mihai a raspuns mai ezitant, ceva de genul „Nu prea, nu m-am decis încă”. Cei ce au citit ziarul ziua următoare, au putut afla că Mihai dorește să urmeze o carieră în cercetare.

Spor la citit!

Published in: on Septembrie 21, 2009 at 21:34  Comments (3)  

Student Erasmus la Lyon – partea a IV-a

Înainte de a intra în materie, ENS Lyon oferă studenților săi(contra cost 😐 ) așa numitul Week-End d’Intégration. Scopul acestei activități, așa cum îi spune și numele, este de a ajuta studenții să se cunoască mai bine, în contextul unei ieșiri organizate.

Am plecat vineri la prânz, cu bus-urile, înspre sud, la stațiunea Les Vagues. în afară de peisajul destul de frumos, ceea ce se mai poate remarca într-o astfel de excursie, e comportamentul tinerilor francezi. Dacă la noi în țară, atunci când treci pe lângă un autobuz cu persoane cunoscute, faci cu mâna… ei bine francezii au o manieră mult mai interesantă, de a saluta: își dau jos pantalonii și își lipesc fundul de geam. E interesant să te gândești că unul din tipii ăia s-ar putea să descopere într-o zi un tratament împotriva cancerului(la urma urmei, ENS Lyon e a 3-a facultate din Franța).

Pentru a face cunoștință cu cât mai multă lume, cazările se fac random. Practic am stat într-o căsuță, împreună cu alte 6 persoane(băieți și fete), pe care nu le-am mai întâlnit până atunci. Pot să zic că au fost destul de ok colegii, comunicarea a fost puțin dificilă, deoarece nici franceza mea, nici engleza lor nu excelează(cineva a încercat să-mi vorbească și în germană).

Dacă tot ne-am dus la mare, mă așteptam să stăm toată ziua pe plajă și să pierdem vremea. Well… nope. Sâmbătă dimineața, am avut jocuri pe echipe, cum ar fi aruncatul cu ouă, cursă de mers în roabă, trasul de frânghie(da, normal că adversarii n-au avut nici o șansă 😀 ), cursă cu obstacole, după ce te învârți de 10 ori în jurul degetului, lupte în apă, biatch voley(vă las să vă folosiți imaginația). Și din nou, echipele au fost făcute random, ca să apuci să cunoști cât mai multă lume.

După jocuri, ni s-a strigat în megafoane să venim să ne înscriem la sporturi. Și cum subsemnatul nu prea le are cu franceza, n-am înțeles exact despre ce e vorba, așa că m-am uitat în jur, și văzând unul din tipii cu liste de înscriere fugărit de mulțime, m-am băgat și eu acolo, gândid că va fi ceva mișto, din moment ce toată lumea vrea acolo.

Și a fost. M-am înscris la caiac. Ne-au dus cu bus-ul într-o zonă superbă de munte(avem și noi așa ceva în țară, doar că nu le știm exploata), am făcut echipe de câte doi, și am luat-o în jos pe râu, 12km. Nu a fost tocmai ușor, de câteva ori ne-am blocat în pietre, și a trebuit să ne dăm jos din caiac și să-l tragem, dar a fost cu siguranță o experiență care merită repetată. Natura a fost încântătoare, cu excepția situațiilor când ne-am lovit de ea(bolovanii din râu), iar vâslitul în echipă cu un neamț chiar a fost ok. Recomand la toată lumea să încerce asta măcar o dată în viață.

Duminică dimineața a fost zi de piscină. Atracția zilei au fost toboganele cu apă, la care lumea stătea la coadă să se dea. Din păcate, după prânz a trebuit să ne urcăm în bus-uri, și să pornim înapoi spre Lyon.

După week-end-ul de integrare, aș zice că francezii au un stil de a se distra mai intens decât românii, în anumite privințe sunt cam vulgari, iar după alcool sunt cam ca și ai noștri. Totuși, chiar și la distracție, se știu organiza foarte bine.

Published in: on Septembrie 14, 2009 at 18:09  Lasă un comentariu  

Partidul Piratilor

Rasfoind net-ul, am aflat si eu azi despre acest partid, si ma simt dator sa ii fac putina reclama.

De ce ar trebui sa ne intereseze despre asta? Pentru ca in timp ce imi citesti blogul, probabil folosesti un Windows piratat, probabil asculti un mp3, sau te gandesti sa te uiti la un film, pe care tocmai l-ai luat de pe un torrent. Inca de prin anii ’90, toti cei ce folosesc un software fara sa-l plateasca, sau indraznesc sa dea prietenilor o muzica sau un film sunt numiti pirati. Asa ca hai sa recunoastem, suntem pirati cu totii.

Generalizand putin lucrurile, ajungem la problema accesului la informatie. Societatea umana a evoluat, datorita faptului ca a fost capabila sa-si transmita informatiile de la o generatie la alta. In plus, sa comparam progresul tehnologic din perioada in care cartile se gaseau doar sub forma de manuscrise cu cel de dupa inventia tiparului.

In zilele noastre, avem mijloace mult mai eficiente de a raspandi informatia. Mijloace la care acum un secol, nici macar nu se putea visa.

Dar in calea acestui acces la informatie, sta copyright-ul…

Stiati ca pana in 2038, este ilegal sa reciti poezia „Zdreanta”, in public?

Din statutul Partidului Piratilor :

Art. 4 În conformitate cu programul său politic, Partidul Piraţilor:

a) promovează valori precum accesul neîngrădit la informaţie, ştiinţă şi artă, libertăţiile personale, dreptul neîngrădit la liberă exprimare şi dreptul la intimitate.
b) promovează iniţiative care să conducă la apariţia unor norme legale care să oblige instituţiile statului să respecte drepturile constituţionale ale cetăţenilor

O alta problema cu care se confrunta Romania este conservatorismul in privinta tehnologiei, din partea parlamentului. Ati auzit probabil de proiectul „one laptop per child”.

Oare de ce copii romani nu au primit laptopuri?

Pentru ca proiectul legislativ nu a trecut de parlament. Pentru ca senatorii nostrii n-au fost in stare sa inteleaga faptul ca un laptop e bun, chiar daca nu ruleaza Microsoft Word pe el, si ca exista alternative free la acesta.

Momentan, Partidul Piratilor strange semnaturi pentru a se infiinta. In alte tari europene, acesta exista, si chiar e reprezentat in Parlamentul European. Chiar daca e la inceput, merita suport din partea noastra.

Published in: on Septembrie 8, 2009 at 00:10  Lasă un comentariu  

Student Erasmus la Lyon – partea a III-a

Dupa primele impresii, vine si perioada de adaptare, care probabil inca nu a trecut.

Ma bucur foarte mult ca am venit cu 2 saptamani mai repede in Lyon, pentru stagiul intensiv de franceza, pentru ca in afara de cursurile de franceza, am avut timp sa ma invart pe aici si sa ma familiarizez cu zona.

In primul rand, cursurile de franceza au trecut cu bine. Am avut o profa foarte ok, care ne-a zis inclusiv cum se zice la actul masculin de a face amor(e foarte apropiat de cuvantul romanesc). Ce mi s-a parut interesant, e ca desi eram toti vorbitori de engleza, atunci cand ne explica un cuvant, prefera sa ni-l defineasca prin termeni frantuzesti, decat sa ni-l traduca. Am avut parte si de o vizita in partea istorica a orasului(vieux Lyon), unde am vazut cladirile vechi, strazile inguste, pavate, unde pe vremuri se arunca […]

Saptamana asta, luni la prima ora, mi-a venit si colegul de camera, tocmai din Columbia. Rocker cu parul mare, cu barba mai ceva decat o aveam eu in vremurile mele bune, cu un sombrero pe etajera, si ditamai steagul deasupra patului, plus o chitara electrica, si postere cu Dream Theater… that’s my roomie 😀

Una dintre problemele cu care te confrunti cand vii cu avionul, e greutatea limita pentru bagaj(20 kg). E o greutate destul de rezonabila cand mergi in vacanta, dar e mult prea putin cand vii sa locuiesti undeva pentru 4-5 luni. Printre lucrurile care cantareau prea mult ca sa le car, au fost vasele de gatit. Din fericire, multi studenti de aici au avut problema asta. Si la plecare, decat sa-si arunce lucrurile, au preferat sa le lase studentilor ce vor veni in anul urmator. Totul e sa cauti femeia de servici, sa-i spui ca ai nevoie de anumite lucruri, si te duce la depozit. Si uite asa m-am facut cu cratitia(aici in Lyon, o cratita buna costa vreo 15 euro), matura, faras, inclusiv lampa de birou.

Cea mai faina chestie de saptamana asta a fost faptul ca in sfarsit mi-a venit cardul si am putut inchiria o bicicleta. Sistemul Vélo’v e original de aici din Lyon si e oarecum inspirat de caii de posta utilizati in Evul Mediu. Practic iei o bicicleta dintr-o statie, mergi cu ea, apoi o lasi in alta statie. Abonamenut costa 3 euro pe saptamana, si poti sa iei o bicicleta pentru 30 de minute. Daca depasesti, te costa 1 euro urmatoarea jumatate de ora, dar in cadrul celor 30 de minute, poti sa pui bicicleta in statie si sa o iei iar, sau sa iei alta(pentru inca 30 de minute). Statiile sunt foarte dese, la 5 minute pe jos una de alta. Se poate face si abonament pe un an de zile, cu doar 15 euro, dar dureaza o luna pana se proceseaza cererea.

Nimic nu se compara cu o plimbare seara, cu bicicleta, pe malul Rhône-ului…

Cu bicicleta

Cu bicicleta

Published in: on Septembrie 4, 2009 at 23:32  Lasă un comentariu