Student Erasmus la Lyon – partea a VII-a

A trecut aproape o lună de când am scris ultima dată, şi probabil s-au adunat chestii pentru câteva posturi.

În luna care a trecut, am cunoscut români şi francezi.

În caz că nu ştiaţi, în Lyon trăiesc mulţi români. Numai aici, la ENS, secţia informatică suntem 9(ce e drept, unii dintre noi pe termen limitat). Un grup mai mare de români se adună duminica la biserică. Da, suntem suficient de mulţi, cât să avem o biserică românească în Lyon. La prima vedere nu e mare lucru, doar o încăpere la un subsol, cu câteva icoane, dar e un loc unde se adună românii în fiecare duminică. E un loc unde se vorbeşte româneşte(şi nu numai, jumătate din Liturghie e în franceză), unde se întâlnesc atât persoane în vârstă, care probabil sunt în Franţa de pe vremea răposatului, cât şi copii care s-au născut aici. Am asistat inclusiv la câteva botezuri. Oamenii îşi aduc copiii, chiar dacă sunt prea mici să înţeleagă mare lucru, doar pentru a auzi vorbindu-se româneşte.

Desigur, în ţară pare un lucru banal, dar sunt de părere că oamenii nu trebuie să-şi uite rădăcinile. Sunt convins că pentru mulţi, care s-au stabilit aici definitiv, e mai bine ca în România. Dar cine nu are memoria trecutului, riscă să îl repete. Consider că un individ trebuie să ştie de unde vine şi încotro se îndreaptă.

Aşa cum probabil vă imaginaţi, comunitatea românească din Lyon nu se rezumă doar la studenţi, chiar dacă majoritatea persoanelor din anturajul meu intră în această categorie. Am cunoscut şi lume care a venit aici pentru a duce o viaţă mai bună, fiindcă în ţară muncea pentru un salariu de mizerie. Din păcate, venitul în Franţa nu e la fel cu venitul în Hawai, când te dai jos din avion, şi nişte tipe sexy te aşteaptă şi îţi pun la gât un lanţ de flori. Dacă eşti tânăr şi vii în Franţa, cel mai bine e să te înscrii la un master, pe la vreo universitate. Nu e foarte greu să fii acceptat, iar în al doilea an de studiu în Franţa primeşti şi o bursă, cu care îţi poţi permite să te întreţii dacă trăieşti mai cumpătat. În plus, ca student ai mai multe facilităţi şi perspective.

Dacă totul a mers bine cu românii, a fost mai greu în schimb să socializez cu francezii. Ştiu că „răspunsul e comunicarea”, doar că nu e tocmai uşor să comunici într-o limbă în care nu ţi-e natural să o vorbeşti. În primele săptămâni la ENS, ne-am format un grup de internaţionali, care aveam în comun faptul că preferam să vorbim engleza în locul francezei. Avantajul pentru mine e că engleza e o limbă în care pot gândi. Chiar dacă practic, ştiu franceză, înţeleg cuvintele, dacă nu gândesc în limba respectivă, nu pot face traducere în real-time, sau mai ales să pun verbele la timpul potrivit.

Zilele trecute s-a adeverit o concepţie mai veche de-a mea, cum că omul poate da un randament mult mai bun atunci când n-are de ales, decât atunci când are. Am avut o excursie cu clasa la Sophia-Antipolis(lângă Nice), să vizităm INRIA. În week-end-ul de integrare, am avut alături trupa de internaţionali(inclusiv români), aşa că nu m-am străduit prea tare să mă integrez cu francezii. Aici, în schimb, singura posibilitate de socializare era vorbitul în franceză, şi după un timp, a început să meargă. Chiar dacă tot nu pot gândi în franceză, am reuşit să procesez informaţia într-un mod mai direct. Seamănă puţin cu patinajul(chestie învăţată tot aici, la Lyon). La început te ţii de margine, până te obişnuieşti cu gheaţa, dar ca să înveţi să patinezi trebuie să-ţi dai drumul, apoi te adaptezi(sau te izbeşti cu faţa de gheaţă).

Am simţit că m-am integrat în grupul de francezi când, stând cu încă 3 la masă la pizzerie, ne-am comandat fiecare diferit, şi am luat câte un sfert din fiecare pizza. Am numit chestia asta pizza sharing network.

Dacă tot am adus vorba de vizita la INRIA, o să spun câteva cuvinte şi despre asta. Vizita a constat dint-o serie de prezentări a departamentelor, împreună cu ofertele de master, sau stagii de practică. Există o distribuţie de Linux, numită Gentoo, a cărei filosofie e „tot ce mişcă se compilează”. Se pare că la francezi, filosofia e „tot ce mişcă, trebuie să se mişte într-o manieră care s-a demonstrat formal că e corectă”. Am văzut şi lucruri interesante, de exemplu despre direcţia în care se dezvoltă Internetul, şi faptul că protocolul TCP/IP nu e foarte bine adaptat dispozitivelor mobile. Deasemenea se oferă burse de master destul de interesante.

Ca să închei, ieri am fost la Annecy, un oraş cu specific medieval, în apropiere de Lyon. Pe lângă frumuseţea extraordinară a oraşului şi a împrejurimilor, am putut să remarc, într-o croazieră pe lacul de acolo, că francezii de rând fac şi chestii mai puţin formale.

Cârma se poate ţine şi cu piciorul

Cârma se poate ţine şi cu piciorul

Anunțuri
Published in: on Noiembrie 16, 2009 at 00:43  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://just1coder.wordpress.com/2009/11/16/student-erasmus-la-lyon-%e2%80%93-partea-a-vii-a/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: