Începe școala

Da, poate că era și timpul, nu că nu aș fi avut ceva mai bun de făcut, dar nu prea aveam unde să stau. M-am mutat vara asta… ca să mă exprim românește, ca țiganul cu cortul.

Am trecut prin căminul 2, ca să văd cum e la „cămin renovat”. Știți cum e? Păi imaginați-vă o cameră mică, de cămin. Apoi, mai imaginați-vă că în camera aia mai înghesui și o baie, mică și ea, dar care ocupă spațiul necesar unor dulapuri decente. Și ca treaba să fie românească, pentru baia respectivă se vor cumpăra cele mai ieftine robinete găsite pe piață, care pe mâna brutelor de studenți nu au nici o șansă. Și nu, nu vine nimeni să le repare, stați liniștiți.

În drumul dinspre căminul 2 înspre 7, am trecut și prin Gruia(mersi Marius), ca în urmă cu câteva zile să mă întorc în vechea mea cameră, de 3 ani de zile. Lipsit de compania bunilor lui tovarăși, gândacii, exterminați până la unul(sigur unul a mai rămas pe undeva), frigiderul nostru a cedat de plictiseală. Că tot veni vorba de chestii care cedează, iarna trecută, când m-am întors în cămin, mi-a cedat laptopul. Să fie oare conicidență?

Ca să renunț la nota pesimistă, hai să găsim un subiect mai vesel. De exemplu cel din titlu: începe școala. Yeeeeei! (nu cred că am exprimat bine sunetul pe care îl scoți când îți cade ceva pe picior, dar imaginați-vă ceva de genul). Am fost azi la primul laborator, unde nu a venit nimeni. Început promițător, la fel ca în anul 1(din nou coincidență)?

Uitându-mă la ce am mai postat în ultima vreme, îmi dau seama că mi s-au rărit destul de mult cugetările despre viață. Cred că abia acuma înțeleg cu adevărat o chestie citită pe undeva, mai demult: când un om suferă de lipsă de ocupație, începe să filosofeze. Începe să-i pese de încălzirea globală, de copii săraci din lumea a 3-a sau de ce și-a mai băgat Băsescu în ureche. Când ți se sfâșie inima de grija acestor lucruri, remediul e simplu(și e naturist): pune mâna și fă ceva. Apucă-te de un proiect personal, get a job(apropo, mai nou se angajează cocalari), sau măcar fă din când în când curat prin cameră(da, da, la tine mă refer, nu te fă că plouă).

Nu în ultimul rând, pentru a diminua riscul de a mă trezi cu piuneze prin așternut, tre să amintesc și de Wii-ul lui Giuri. Da mă e cu măușăn plus. Și e alb(deocamdată). Și nu mai zic nimic, că după aia se poate crede că îl laud pe bune.

Anunțuri
Published in: on Septembrie 27, 2010 at 21:00  Lasă un comentariu  

Lobby pentru calculatoriști

Acest mesaj se adresează colegilor de facultate, din anul 3, care la anul vor să urmeze specializarea Calculatoare. Pentru ceilalți cititori, îi rog să citească doar dacă sunt interesați să știe cum decurg lucrurile la poli.

Dragi colegi,

După cum știți, în urma discuțiilor cu domnul Nedevschi și doamna Potolea, s-a ajuns la consensul de a ni se permite libertatea de a alege ce materii dorim să urmăm în anul 4, în cadrul specializării alese, cu anumite restricții. Trecând peste faptul că această libertate o are orice student dintr-o universitate decentă din vest, o să vă prezint în continuare cum stau lucrurile.

Până anul trecut, opțiunile erau reduse la două liste de materii. Aveai un trunchi comun, apoi pentru restul materiilor se alegea între două liste. Metoda asta mi s-a părut foarte proastă, deoarece dacă dorești să alegi o anumită materie(exemplu personal: vreau să fac licența cu un anumit profesor), vei fi obligat să iei celelalte materii la pachet.

Eu nu vreau să fac semestrul următor vreo materie cu Baruch, și cred că nimeni nu vrea. Unii i-ar putea lua apărarea că e un profesor corect… corect pe naiba. L-am întrebat la curs în ce ordine să mergem la colcviu, și răspunsul a fost ceva de genul: ”Prima semigrupă să meargă de la 4, cealaltă de la 6. Chiar dacă în timpul semestrului ați mers și altfel, aș dori ca la colocviu să veniți cum trebuie”. Ajuns la 6 la colocviu, stimabilul profesor avea următoarea problemă: avea n foi, iar în sală erau n+1 drone. Așa că soluția găsită a fost ca ultimele 3 drone să plece acasă, printre care s-a numărat și subsemnatul. Nu conta că subsemnatul era alfabetic, în a doua jumătate a grupei, după lista domnului Baruch aveam mai multe prezențe de la 4, așa că trebuia să îi ghicesc intenția și să vin atunci. Cine s-ar fi putut gândi să multiplice(chiar și prin copiere manuală) unul dintre subiecte, pentru ca toate cele 3 drone rămase să-și poată da colocviul. Și ca să nu se supere o dornă, chiar dacă avea 2 subiecte, a preferat să le amâne pe toate 3 pe vineri.

Dragii mei colegi, așa suntem tratați la poli, și exemplul de mai sus nu e unul singular. Problema vine de sus, fiindcă banii se dau pe numărul de studenți, nu pe calitate. E și normal că interesul e să fie cât mai mulți, și să fie tratat ca un grup, ca o cireadă de vaci de muls, și nu ca indivizi.

Totuși, în urma discuțiilor avute, am obținut un grad mai mare de individualism: Toate materiile opționale sunt în perechi. Din fiecare pereche, studenții își vor putea alege câte o materie. Nu e ca și la universitățile din afară, unde studenții trebuie să își aleagă materii încât să totalizeze numărul de credite(nouă oricum creditele nu ne folosesc la nimic, sunt doar decorative), dar este un pas în plus spre libertate. Ceea ce s-ar putea să pună însă bețe în roate acestui proiect, este sistemul informatic, conceput special să ne trateze în turme, nu individual. Deoarece fiecare student aparține unei grupe, și grupele trebuie să aibe aceleași materii, e cam greu să se introducă în calculator individualismul descris mai sus. Dacă acest lucru nu va fi posibil, atunci măcar se va ține cont de opțiunile noastre, încât cele două liste să fie pe măsura acestora.

O să vă prezint în continuare opțiunile alese de mine și o parte din colegi, împreună cu motivele alegerilor. Vă invit să discutăm aceste opțiuni, pentru a ne putea pune cât mai mulți de acord. Dacă un grup suficient de mare de studenți cu medii mari vor alege aceleași materii, sunt foarte mari șanse să putem forma o grupă care să avem materiile respective.

  • Opțional 1: Calcul paralel și distribuit. Pe lângă faptul că alternativa e Baruch, am înțeles că materia e chiar ok, profa e de treabă. Nu cred că vor fi multe discuții la punctul acesta.
  • Opțional 2: Proiectarea sistemelor de operare. Profesorul care predă această disciplină este Adrian Coleșa, după părerea mea unul din cei mai OK profesori de la poli. Materia e destul de interesantă, și în plus, alternativa este domnul Gorgan, unde examinarea este destul de strictă(cei din seria a 2-a, să întrebe colegii din prima serie despre SPG).
  • Opțional 3: Sisteme de recunoaștere a formelor. Materia aceasta cred că are legătură cu PI, mie mi s-a părut destul de interesant, și cred că reprezintă ceva de viitor, indiferent ce domeniu ați alege în continuare. Ca o bilă neagră pentru alternativă, Proiectarea translatoarelor ar fi o continuare la LFT, unde cu toată bunăvoința domnului Negrescu, nu cred că s-a învățat mare lucru. Oricum, nu știu cât de multă lume e interesată de minunata lume a compilatoarelor(nu am fost sarcastic la remarca anterioară).
  • Opțional 4: Marketing. Aici să fiu sincer am fost tentat să aleg Cultura și civilizația europeană, deoarece îmi place istoria, dar totuși marketing-ul e ceva mai util. Și la examinare, am auzit că se face similar cu management-ul, și e mai puțin de memorat.
  • Opțional 5: Programare paralelă. Tendința în domeniul calculatoarelor este de a lucra distribuit, pe mai multe sisteme. Această materie întregește gama de cunoștințe pe care trebuie să le avem, legate de ramura respectivă.
  • Opțional 6: Proiectarea rețelelor de calculatoare. Din nou, tendința din domeniul nostru dă toate argumentele. Și bazele de date au importanța lor, dar cred că rețelistica primează.

Aștept în continuare păreri pro și contra. Deasemnea aș dori să știu câți ar fi de acord cu materiile mai sus menționate, eventual dacă aveți alte păreri, așa că nu vă sfiiți la comment-uri. Până la urmă fiecare este liber să completeze ce dorește în cererea depusă, și sincer sper ca opțiunile să fie respectate. În caz contrar, sper să avem cât de cât o uniformitate, pentru a nu fi forțați din nou să alegem materii pe care chiar nu le vrem.

Published in: on Mai 26, 2010 at 22:51  Comments (15)  

Despre presă și statistici

Se zice că sunt mai multe tipuri de minciuni: minciuni, minciuni frustrante și statistici.

Ceea ce m-a făcut să încep să scriu acest articol, e faptul că am citit două articole, în presa românească, care m-au făcut să-mi pun întrebarea : „oare ne folosește la ceva faptul că avem o presă liberă?”.

Primul dintre cele două articole, e legat de aniversarea a 100 de ani, de la susținerea primei conferințe despre teoria relativității http://www.realitatea.net/aniversare-de-100-de-ani-de-la-prezentarea-teoriei-relativitatii_619997.html. Dacă aș vorbi acuma cu un om pe stradă, și mi-ar spun că Einstein a primit Premiul Nobel pentru teoria relativității, l-aș înțelege. Adică e cea mai cunoscută descoperire a lui Einstein, și e normal ca un om simplu să creadă că a primit Premiul Nobel pentru ea. Dar când un jurnalist scrie un astfel de articol, mi se pare că bunul simț ar cere să dea întâi un search pe Wikipedia.

Tot azi, ziarul Capital, ce ne-a obișnuit an de an, cu topul celor mai bogați oameni din România, a publicat un top al celor mai bune universități autohtone. Vă citez din articolul respectiv:

Studiul „University Ranking”, efectuat de compania germană Kienbaum Management Consultants în colaborare cu revista Capital, este primul conceput şi realizat în România, după toate rigorile ştiinţifice, pentru măsurarea gradului de încredere şi satisfacţie faţă de oferta educaţională a universităţilor româneşti.

Buun… deci test după toate rigorile științifice, nu? Ca tot omul, mi-am urmărit și eu universitatea, în diferite categorii ale topului.

În clasamentul general, avem o categorie „Ranking by Educational Content: Theory”, la care Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca ocupă locul 4. „Ok, not bad”, îmi zic, și dau scroll mai jos. Avem și un clasament făcut doar pentru universitățile tehnice : „Ranking by Faculty: Engineering”, unde la sectia „RANKING BY THEORY”, suntem… surpriză… pe 5!!!

Deci să vedem dacă am înțeles bine: La capitolul „Theory”, dintre toate universitățile din țară, suntem pe 4. Dar dacă în clasament introduci doar universitățile tehnice, cădem pe 5.

Și dacă tot vorbim de presă, trebuie să dau și un exemplu din experiența personală. Acum vreo 2 ani, eu și colegul Mihai, am dat un interviu pentru un ziar din județ. La întrebarea „ce vrei să faci după ce termini”, eu am răspuns că vreau să devin programator. Ziarista îl întreabă apoi pe Mihai: „Dar tu? Ai prefera să faci cercetare?”. Mihai a raspuns mai ezitant, ceva de genul „Nu prea, nu m-am decis încă”. Cei ce au citit ziarul ziua următoare, au putut afla că Mihai dorește să urmeze o carieră în cercetare.

Spor la citit!

Published in: on Septembrie 21, 2009 at 21:34  Comments (3)  

Cat de departe poate merge birocratia?

Dintotdeauna am avut o parere foarte proasta despre oamenii care aplica niste reguli orbeste, fara logica, dar nu ma puteam gandi cat de departe se poate ajunge cu asa ceva.

Saptamana trecuta, aveam nevoie de o cerere semnata de doua persoane din facultate: decanul si seful de catedra. Iau frumos cererea, il gasesc pe decan, care se uita la ea si o semneaza. Toate bune si frumoase, merg mai departe la biroul sefei de catedra, care nu era acolo, asa ca las cererea la secretara, ca sa ma intorc ziua urmatoare dupa ea.

A doua zi, cand merg dupa cerere, ce sa vad: mi se face scandal, ca de ce a semnat intai decanul cererea, ca prima data trebuie sa semneze seful de catedra.

„Imi pare rau, nu am stiut”, zic eu, desi daca citesti foaia de la stanga la dreapta, nu de la dreapta la stanga ca evreii, prima casuta este pentru decan, a doua pentru sef de catedra. Nu am mai comentat nimic pe tema asta, dar secretara cica trebuie sa imi dea alta foaie, ca sa completez cererea identic, ca sa o semneze intai stimabila sefa de catedra. „Bine dar stiti, daca cererea e completata corect, si a semnat-o deja domnul decan, de ce ar trebui sa o rescriu, ca apoi sa il mai caut odata sa o semneze?”. „Nu, ca asa e regulamentul.”

Bine, daca era invers, mai avea cat de cat logica, adica decanul sa nu semneze ceva, decat daca e aprobat in prealabil de seful de catedra. Dar seful de catedra sa nu vrea sa semneze pentru ca a semnat decanul inaintea lui…

Iau frumos foaia, si ma apuc sa copiez. Si pe cand termin, apare si sefa de catedra, la care ii intind foaia veche(cea cu semnatura decanului), rugand-o sa semneze. Noroc ca pe ea o mai ducea cat de cat capul, si mi-a semnat-o fara sa ma trimita din nou la decan.

Acuma stau si ma intreb ce vroia secretara aia de la mine. Daca as fi fost pe la ceva functionari publici, as fi crezut ca vor ceva spaga, dar din cate stiu, la noi la facultate nu se da spaga la secretare. Sau daca se da, sa ma anunte si pe mine cineva:P

Published in: on Iunie 29, 2009 at 10:52  Comments (4)  

Protejat: Examen la Salomie fara Salomie

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

Published in: on Iunie 13, 2009 at 18:09  Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.  

Protejat: Retrospectiva semestru

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

Published in: on Mai 29, 2009 at 12:29  Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.