Am tot amânat să scriu până acuma despre viața academică la ENS, deoarece am dorit să văd întâi cum e, și abia apoi să-mi dau cu părerea. Deoarece au trecut 5 săptămâni de cursuri, m-am gândit să scriu primele impresii.
În primul rând țin să menționez că aici, în general, cursurile și laboratoarele sunt mai bine făcute ca la noi. Ținând cont că la ENS deviza e „învățământ prin CERCETARE, pentru CERCETARE”, m-am gândit că o să-mi predea niște cercetători plictisiți, care expun cursul, apoi se grăbesc să își continue munca. Am avut plăcuta surpriză să constat că aici se pune accent și pe cum se predă, nu doar pe conținut.
Ca niște remarci generale, atât la cursuri, cât și la seminarii/laboratoare, profii vin știind din start ce au de făcut. Am întâlnit la noi la poli unii profi care veneau la curs fără nici un material, scriau totul din memorie, și se încurcau la fiecare 5 rânduri. Aici toată lumea vine cu materialul scris, eliminând în felul acesta posibilitatea de a se încurca. La TD-uri(travaux dirigés) – așa li se zice aici la seminarii – ni se dă de la început o foaie cu tot ce e de făcut, iar asistentul are și o foaie cu soluțiile. Nu văd nici o rușine în a nu ști totul „pe de rost”. La urma urmei, rolul profesorului e de a face studentul să înțeleagă, nu de a demonstra cât de bine știe el.
Tot la noi se întâlnește, mult mai des, extrema cealaltă, în care profesorul vine cu slide-urile și nu își murdărește mâna cu cretă. Deși această extremă este oarecum preferabilă celeilalte, a sta 2h urmărind slide-urile poate fi deopotrivă obositor și plictisitor. E totuși ok atunci când profesorul întrerupe expunerea, și începe să comunice cu studenții, pentru a face cursul mai dinamic.
Totuși prefer soluția dată de proful de programare de aici(singurul care folosește slide-uri), ca după 1h de diapozitive să zică „ok, în continuare scriem la tablă”. Desigur, lucrurile predate la tablă sunt în general chestii care trebuie „rumegate” mai bine, pentru care o simplă vizualizare poate nu ar fi suficientă. Pentru acele chestii, de multe ori este cerut aportul studenților, respectând ideea lui Confucius „Spune-mi şi voi uita, arată-mi şi poate îmi voi aduce aminte, implică-mă şi voi înţelege!”.
Ar mai fi câteva lucruri interesante de adăugat despre acest prof, de exemplu faptul că e stângaci(de fapt, sunt foarte mulți profesori stângaci pe aici, aproape jumătate) sau faptul că scrie la tastatură cu o viteză care m-a speriat prima dată când l-am văzut. Totuși, cea mai tare chestie a fost când am trecut pe lângă el pe coridor și i-am zis „Bonjour”, iar el mi-a răspuns „Bună ziua”, într-o română destul de clară.
Despre materia Programmation și limbajul OCaml studiat aici o să povestesc mai multe într-un post viitor.
Cursul de algoritmică are o tentă oarecum diferită de cea românească. Dacă la noi era suficient să dai ideea algoritmului, aici e foarte important să demonstrezi de ce e corectă. De multe ori, la seminar(nu avem laborator), ți se dau subpuncte ajutătoare, ca să te prinzi de idee, tot ce îți rămâne de făcut e să arăți că e corect și să îi determini complexitatea. Nu pot să pretind că e ceva complet nou pentru mine, am mai fost pus în situația de a face demonstrații formale, doar că e ceva „neingineresc”. Am fost antrenat să consider un program corect dacă rezistă unei testări de calitate, iar când mi se cere să arăt de ce o corect, să folosesc demonstrația prin exemplu.
O abordare ceva mai inginerească vine la cursul de hardware. La primul curs, proful ne-a zis o teoremă care afirmă că dacă un graf nu are subgrafuri izomorfe cu graful complet de ordinul 4, și dacă pentru orice colorare în două culori a muchiilor sale, există un triunghi monocromatic, atunci numărul vârfurilor sale este mai mare decât 
Pentru a-mi face numărul de credite, mi-am luat și un curs de algebră, care valoreaza 8 credite, în loc de 6, cât valorau cele de informatică. Deși e frumos, personal îl consider destul de al naibii de greu. Varianta printată are doar 50 de pagini, și aparent ai crede că volumul de informații e destul de redus, dar nu e deloc. În plus, se bazează pe faptul că știu deja anumite lucruri pe care le știu doar din auzite(chestiile care se studiau în plus pentru olimpiadă, pe a 12-a). Se pare că în cei doi ani de când au terminat liceul, francezii au recuperat destul de multe cunoștințe(la ei în liceu programa e mult mai lejeră ca la noi).
Odată pe săptămână, mă duc și la cursul de franceză, la care pe săptămână ce trece, vine tot mai puțină lume. Pentru a se face mai ușor înțeleasă de străini, profa are obiceiul să ridice tonul, iar studentul nu prea apreciază să țipe cineva 2h la tine. La franceză am luni primul parțial, iar eu pierd timpul scriind chestia asta.
Toate cele bune!
Alege Software Liber
Kiwi Linux
Just a coder... or maybe more 