La mulți ani România!

Lipsea, cred, un moment de genul acesta, ca să mă apuc să mai scriu ceva. Iar prin moment, nu înțeleg ocazia festivă, de a sărbători o zi națională, ci mai degrabă statul treaz, „în interes de serviciu”, pe la 4 dimineața.

Acum un an de zile, pentru prima dată în viață, dădeam un chef de 1 decembrie. Trebuia să fiu departe de țară, ca să aibă vreun sens pentru mine chestia asta. Departe de mine ideea de patriotism. La urma urmei, a fi patriot, înseamnă a crede că o națiune e superioară altora, din simplu motiv că te-ai născut tu în ea. Și hai să fim realiști, nu suntem superiori. Cu toate astea, român fiind, aparții unui grup.

Uneori ne merge rău, alteori ne merge bine. Nu poți să fii român part time. Nu poți să trăiești într-o țară, iar când auzi vorbindu-se de ea, să strâmbi din nas ca și cum ai mirosi brânza ce ai uitat-o într-un colț al frigiderului acum o lună de zile. Suntem un produs al acestui mediu. Suntem ceea ce suntem, pentru că cei din jurul nostru sunt ceea ce sunt. Personalitatea noastră s-a format printre oamenii de aici, iar dacă ne-am fi născut în altă parte, poate că acel copil, născut acolo, ar fi dus-o mai bine, dar persoana de aici, care se întreabă cum ar fi fost, nu ar fi existat niciodată.

Anunțuri
Published in: on Decembrie 1, 2010 at 06:23  Comments (1)  

Ne trebuie o monedă de 23 de bani

Întrebare: ce faceți cu monedele pe care le primiți rest de la magazin? Și hai să nu ne gândim la cei mai fericiți dintre noi, pe care soarta i-a înzestrat cu un compartiment pentru monede la portofel. Să-i luăm de pildă, pe cei ca mine, care primesc în fiecare zi câte o mână de monede, apoi vin seara acasă, și le pun lângă celelalte monede, primite în zilele trecute. Și uite așa, se tot adună. Ieri am făcut fericită o vânzătoare de la non-stop, ducându-i la schimbat toata grămada, ce totaliza 15 RON(da, o sută cinzeci dă mii, numa metal). Privind la acea grămadă de monede, ce, pe zi ce trece, devenea deranjant de mare, am stat să mă gândesc care ar fi soluția pentru a diminua numărul de monede primite ca rest. Știu că se poate trișa, folosind cardul, dar încearcă să plătești cu cardul, atunci când iei pâine de la tanti de peste drum :P. În primul rând, am calculat câte monede primim în medie, ca rest, după ce cumpărăm ceva. Am făcut presupunerea că e la fel de probabil să primești orice sumă între 1 și 99 de bani, și am scris un mic script care să facă media(presupunând că vânzătoarea e suficient de amabilă să ne dea numărul minim de monede – just for other nerds: nu vă faceți griji, nu îi dăm bietei vânzătoare o problemă NP completă, ci alegem metoda greedy, care ce e drept, nu dă numărul minim de fiecare dată). Mi-a ieșit că pentru actualul sistem monetar(50, 10, 5 și 1 ban), primim în medie la un rest 4,94 monede. Dacă nu luăm în calcul monedele de 1 euro/dolar sau peste, americanii primesc în medie, ca rest, pentru o sumă cuprinsă între 1 și 99 de cenți, 4,16 monede(cu monede de 50, 25, 10, 5 și 1), iar cetățenii europeni din spațiul euro, doar 3,37 monede. Acuma nu vreau să fac din post-ul ăsta o nouă critică a sistemului românesc, aducând de pildă, ca argument, faptul că românii se simt mai nefericiți din cauză că au buzunarele mai grele(a trecut vremea când a avea buzunarul mare, era semn de prosperitate, acuma e semn că nu ai card), dar cifrele de mai sus vorbesc de la sine. Din fericire, am și soluția pentru a îmbunătăți semnificativ nivelul nostru de trai: o monedă de 23 de bani(cum secretul originalității e să-ți știi ascunde sursele, vă rog nu dați click aici). Cu o monedă de 23 de bani, numărul mediu de monede primite ca rest, devine 3,97. Practic am primi aproape cu o monedă mai puțin, de fiecare dată când cumpărăm ceva. .

Published in: on August 29, 2010 at 23:05  Comments (4)  

Atenție la țepe cu telefonul

Scriu postul acesta pe fugă, fiindcă am de prins un tren, însă consider necesar să avertizez lumea despre persoanele care dau țepe cu telefonul.

M-a sunat un tip, care zicea că e de la Cosmote, și că în urma unei promoții am câștigat o reducere la abonament cu 50%, minute în plus și alte minunății. Yupiii… Pentru a activa acest premiu, trebuie doar să tastez *444* … nu mai stiu ce, apoi un număr de telefon, pe care mi-l dictează el.

Dacă nu v-ați prins deja, ăsta e serviciul pentru a încărca o cartela cu credit, și fiind pe abonament, poți să încarci cu destul de mult… cîteva miloane chiar. Mișto, nu?

Din fericire eu m-am prins, și i-am notat numărul. Îl pun aici, just for fun, în speranța că vreun nebun va da de el și se va apuca să îl hărțuiască: 0769.14.26.21.

Partea și mai faină e că numărul fiind de cartelă, ”glumețul” nostru nu poate fi prins. La relații cu clienții mi-au spus că trebuie să mă duc la un magazin de-al lor, să completez o plângere, ș.a.m.d. Iar eu am un tren de prins.

Tot ce pot să fac este să scriu chestia asta pe blog, în speranța că cineva o va citi, și nu va lua țeapă când va fi sunat(deși cred că cititorii mei sunt mai inteligenți decât ai lor, așa că nu vor fi probleme).

Published in: on Februarie 10, 2010 at 15:06  Lasă un comentariu  

Despre presă și statistici

Se zice că sunt mai multe tipuri de minciuni: minciuni, minciuni frustrante și statistici.

Ceea ce m-a făcut să încep să scriu acest articol, e faptul că am citit două articole, în presa românească, care m-au făcut să-mi pun întrebarea : „oare ne folosește la ceva faptul că avem o presă liberă?”.

Primul dintre cele două articole, e legat de aniversarea a 100 de ani, de la susținerea primei conferințe despre teoria relativității http://www.realitatea.net/aniversare-de-100-de-ani-de-la-prezentarea-teoriei-relativitatii_619997.html. Dacă aș vorbi acuma cu un om pe stradă, și mi-ar spun că Einstein a primit Premiul Nobel pentru teoria relativității, l-aș înțelege. Adică e cea mai cunoscută descoperire a lui Einstein, și e normal ca un om simplu să creadă că a primit Premiul Nobel pentru ea. Dar când un jurnalist scrie un astfel de articol, mi se pare că bunul simț ar cere să dea întâi un search pe Wikipedia.

Tot azi, ziarul Capital, ce ne-a obișnuit an de an, cu topul celor mai bogați oameni din România, a publicat un top al celor mai bune universități autohtone. Vă citez din articolul respectiv:

Studiul „University Ranking”, efectuat de compania germană Kienbaum Management Consultants în colaborare cu revista Capital, este primul conceput şi realizat în România, după toate rigorile ştiinţifice, pentru măsurarea gradului de încredere şi satisfacţie faţă de oferta educaţională a universităţilor româneşti.

Buun… deci test după toate rigorile științifice, nu? Ca tot omul, mi-am urmărit și eu universitatea, în diferite categorii ale topului.

În clasamentul general, avem o categorie „Ranking by Educational Content: Theory”, la care Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca ocupă locul 4. „Ok, not bad”, îmi zic, și dau scroll mai jos. Avem și un clasament făcut doar pentru universitățile tehnice : „Ranking by Faculty: Engineering”, unde la sectia „RANKING BY THEORY”, suntem… surpriză… pe 5!!!

Deci să vedem dacă am înțeles bine: La capitolul „Theory”, dintre toate universitățile din țară, suntem pe 4. Dar dacă în clasament introduci doar universitățile tehnice, cădem pe 5.

Și dacă tot vorbim de presă, trebuie să dau și un exemplu din experiența personală. Acum vreo 2 ani, eu și colegul Mihai, am dat un interviu pentru un ziar din județ. La întrebarea „ce vrei să faci după ce termini”, eu am răspuns că vreau să devin programator. Ziarista îl întreabă apoi pe Mihai: „Dar tu? Ai prefera să faci cercetare?”. Mihai a raspuns mai ezitant, ceva de genul „Nu prea, nu m-am decis încă”. Cei ce au citit ziarul ziua următoare, au putut afla că Mihai dorește să urmeze o carieră în cercetare.

Spor la citit!

Published in: on Septembrie 21, 2009 at 21:34  Comments (3)  

Partidul Piratilor

Rasfoind net-ul, am aflat si eu azi despre acest partid, si ma simt dator sa ii fac putina reclama.

De ce ar trebui sa ne intereseze despre asta? Pentru ca in timp ce imi citesti blogul, probabil folosesti un Windows piratat, probabil asculti un mp3, sau te gandesti sa te uiti la un film, pe care tocmai l-ai luat de pe un torrent. Inca de prin anii ’90, toti cei ce folosesc un software fara sa-l plateasca, sau indraznesc sa dea prietenilor o muzica sau un film sunt numiti pirati. Asa ca hai sa recunoastem, suntem pirati cu totii.

Generalizand putin lucrurile, ajungem la problema accesului la informatie. Societatea umana a evoluat, datorita faptului ca a fost capabila sa-si transmita informatiile de la o generatie la alta. In plus, sa comparam progresul tehnologic din perioada in care cartile se gaseau doar sub forma de manuscrise cu cel de dupa inventia tiparului.

In zilele noastre, avem mijloace mult mai eficiente de a raspandi informatia. Mijloace la care acum un secol, nici macar nu se putea visa.

Dar in calea acestui acces la informatie, sta copyright-ul…

Stiati ca pana in 2038, este ilegal sa reciti poezia „Zdreanta”, in public?

Din statutul Partidului Piratilor :

Art. 4 În conformitate cu programul său politic, Partidul Piraţilor:

a) promovează valori precum accesul neîngrădit la informaţie, ştiinţă şi artă, libertăţiile personale, dreptul neîngrădit la liberă exprimare şi dreptul la intimitate.
b) promovează iniţiative care să conducă la apariţia unor norme legale care să oblige instituţiile statului să respecte drepturile constituţionale ale cetăţenilor

O alta problema cu care se confrunta Romania este conservatorismul in privinta tehnologiei, din partea parlamentului. Ati auzit probabil de proiectul „one laptop per child”.

Oare de ce copii romani nu au primit laptopuri?

Pentru ca proiectul legislativ nu a trecut de parlament. Pentru ca senatorii nostrii n-au fost in stare sa inteleaga faptul ca un laptop e bun, chiar daca nu ruleaza Microsoft Word pe el, si ca exista alternative free la acesta.

Momentan, Partidul Piratilor strange semnaturi pentru a se infiinta. In alte tari europene, acesta exista, si chiar e reprezentat in Parlamentul European. Chiar daca e la inceput, merita suport din partea noastra.

Published in: on Septembrie 8, 2009 at 00:10  Lasă un comentariu  

Am cantat imnul la ei acasa

Pentru cei ce nu stiu, saptamana asta am fost la Budapesta, la IMC(International Mathematical Competition).

Tin de la inceput sa precizez ca noi n-am avut nimic cu ungurii(au fost ei cam zgarciti, dar o sa intru in detalii mai incolo). Am fi cantat la fel, indiferent in ce tara am fi fost.

Daca tot am inceput cu sfarsitul, ne vom deplasa circular, catre inceput.

Fiind pentru a doua oara in Budapesta, mi-am reconfirmat parerea ca e unul dintre cele mai frumoase orase din Europa. Daca nu s-ar vorbi maghiara, poate chiar as lua in considerare sa locuiesc acolo o vreme. Oricum, e un oras ce merita vizitat.

Cazarea a fost chiar ok, camere de 2 persoane, proaspat mobilate, frigider inclus. Era dragut din partea lor daca ne dadeau si doua randuri de lenjerie de pat, dar se pare ca stiau ca eu dorm fara perna, iar Mihai fara pilota.

Motivul pentru care am zis la inceput ca ungurii sunt zgarciti, e ca la masa, ne dadeau doar mancare, iar sucurile si apa erau pe bani. Noroc ca aveam in spate un ghiozdan cu Yoda, asa ca Forta m-a ajutat sa car apa din alta parte.

Concursul a fost in mare ok. Am avut 2 zile consecutive, a cate 5 probleme, in 5h. In prima zi, subiectele au fost cam disproportionate. Dupa 30 min aveam deja redactate primele doua probleme, iar dupa inca 4h30min, mai aveam in plus, idei in valoarea de 3pct(din 10) la o problema.

Pe langa concurs, organizatorii ne-au mai oferit si o vizita la Szentendre, „orasul cu cea mai buna inghetata”, si o croaziera pe Dunare, cu ocazia premierii(ocazie cu care ne-am cantat si imnul).

Ca sa ma laud putin, organizatorii au inclus o poza cu subsemnatul, pe posterul oficial al competitiei. Ce sa fac daca am fost cel mai sexy concurent de la editia trecuta 😉

Nu in ultimul rand, doresc sa urez felicitari tuturor concurentilor(in special celor din Romania, k ceilalti probabil nu pot citi asta), si mult succes in continuare. O sa-mi fie dor de voi…

Published in: on Iulie 31, 2009 at 15:33  Comments (1)  

Cat de departe poate merge birocratia?

Dintotdeauna am avut o parere foarte proasta despre oamenii care aplica niste reguli orbeste, fara logica, dar nu ma puteam gandi cat de departe se poate ajunge cu asa ceva.

Saptamana trecuta, aveam nevoie de o cerere semnata de doua persoane din facultate: decanul si seful de catedra. Iau frumos cererea, il gasesc pe decan, care se uita la ea si o semneaza. Toate bune si frumoase, merg mai departe la biroul sefei de catedra, care nu era acolo, asa ca las cererea la secretara, ca sa ma intorc ziua urmatoare dupa ea.

A doua zi, cand merg dupa cerere, ce sa vad: mi se face scandal, ca de ce a semnat intai decanul cererea, ca prima data trebuie sa semneze seful de catedra.

„Imi pare rau, nu am stiut”, zic eu, desi daca citesti foaia de la stanga la dreapta, nu de la dreapta la stanga ca evreii, prima casuta este pentru decan, a doua pentru sef de catedra. Nu am mai comentat nimic pe tema asta, dar secretara cica trebuie sa imi dea alta foaie, ca sa completez cererea identic, ca sa o semneze intai stimabila sefa de catedra. „Bine dar stiti, daca cererea e completata corect, si a semnat-o deja domnul decan, de ce ar trebui sa o rescriu, ca apoi sa il mai caut odata sa o semneze?”. „Nu, ca asa e regulamentul.”

Bine, daca era invers, mai avea cat de cat logica, adica decanul sa nu semneze ceva, decat daca e aprobat in prealabil de seful de catedra. Dar seful de catedra sa nu vrea sa semneze pentru ca a semnat decanul inaintea lui…

Iau frumos foaia, si ma apuc sa copiez. Si pe cand termin, apare si sefa de catedra, la care ii intind foaia veche(cea cu semnatura decanului), rugand-o sa semneze. Noroc ca pe ea o mai ducea cat de cat capul, si mi-a semnat-o fara sa ma trimita din nou la decan.

Acuma stau si ma intreb ce vroia secretara aia de la mine. Daca as fi fost pe la ceva functionari publici, as fi crezut ca vor ceva spaga, dar din cate stiu, la noi la facultate nu se da spaga la secretare. Sau daca se da, sa ma anunte si pe mine cineva:P

Published in: on Iunie 29, 2009 at 10:52  Comments (4)  

Despre Zeitgeist

Discutand cu diverse persoane, vad tot mai multi in jurul meu care s-au uitat la Zeitgeist. Frumos facut documentarul, n-am ce zice. Lucrurile frumos prezentate, explicate pe intelesul tuturor, o voce calda, un format grafic gandit pana la detalii. In acest articol, o sa ma leg doar de prima parte a documentarului “The Greatest Story Ever Told”.

Ateii folosesc acest film ca pe un argument suprem: “Ia uite, ce ai de zis despre asta, cum explici dovezile date?”. Adevarul e ca prima data cand l-am vazut, m-a pus pe ganduri. M-am tot intrebat de unde sunt acele legaturi intre Iisus Hristos, si toti acei zei ai antichitatii. Si cum Google-ul e cel mai bun prieten al omului, m-am apucat sa caut.

Aici se gaseste transcript-ul filmului, impreuna cu sursele bibliografice utilizate. In primele 3 paragrafe, se prezinta o scurta introducere despre soare si zodiac, si despre cum oamenii au atribuit insusiri mitologice astrelor si constelatiilor. Nici macar nu mai era nevoie de surse bibliografice, aceste lucruri fiind destul de cunoscute.

In urmatoarele doua paragrafe, este prezentat zeul Horus din mitologia greaca, insistand asupra unor similitudini cu religia crestina. Sa analizam mai in detaliu, cateva dintre aceste similitudini:

It is important to note that „dark vs. light” or „good vs. evil” is one of the most ubiquitous mythological dualities ever known and is still expressed on many levels to this day.” – nimic mai adevarat. Dar hai sa gandim putin logic. Sa ne amintim de ultimele filme vazute, de ultimele carti citite. In majoritatea, cineva bun se lupta cu cineva rau. Creatorii mitului lui Horus ar trebui poate sa-i acuze de plagiat.

Horus was born on December 25th” si se indica in continuare sursele bibliografice 14 si 15, respectiv

[S14] – Massey, Gerald.: The Historical Jesus and the Mythical Christ, The Book Tree, . Page 39-40
[S15] – Septehenses, Clerk De.: Religions. of the Ancient. Greeks, p. 214.

A doua carte nu am reusit sa o gasesc. Tot ce am gasit pe Google cautand-o au fost comentarii si referinte la film. Oricum, suna cam ciudat faptul ca in titlu spune „Greeks”. Parca vorbeam de un zeu egiptean, nu? Cat despre prima sursa, vreau sa respectam deviza fundamentala a istoriei: „sine ira et studio”, care inseamna „fara ura si partinire”. Inca din titlul cartii se vede ca autorul vrea sa demonstreze ceva, asa ca sa-mi fie cu iertare daca o sa iau in considerare doar sursele impartiale, care prezinta mitologia intr-un mod obiectiv, nu se leaga de ceea ce a inteles autorul din ea.

Un alt lucrur batator la ochi este obtinerea datei de 25 decembrie, tinand cont ca egiptenii aveau un alt tip de calendar. Oricum, si despre nasterea lui Iisus se spune ca n-ar fi avut loc pe 25 decembrie, dar despre asta se pot discuta multe, si am iesi din topic.

of the virgin Isis-Meri”. Cred ca toata lumea a auzit de Isis. Dar de Isis-Meri? Pe urma Isis a fost sotia lui Osiris. De unde au scos astia ca era virgina?

[S16] – Doane, Thomas.: Bible Myths and Their Parallels in Other Religions, p. 327-328
[S17] – Massey, Gerald.: The Historical Jesus and the Mythical Christ, The Book Tree, . Page 40
[S18] – Hall, Manly P.: The Secret Teachings of All Ages, 1928. Page 53-56 [Chapter 7: „Isis, the Virgin of the World”]

Si din nou, nu vreau carti despre teoria conspiratiei. Vreau o sursa obiectiva.

Paragraful continua cu o serie de lucruri interesante despre Horus. Sa amintim denumirile sub care mai era cunoscut: „The Truth, The Light, God’s Annointed Son, The Good Shepherd, The Lamb of God”.

La cel cu „The Good Shepherd”, trebuie sa recunosc imaginatia bogata a autorului. Horus era, in anumite variante, protectorul faraonilor, care purtau in mana un sceptru, ce semana a toiag. De acolo rezulta ideea de pastor. Tot nu inteleg de unde vine ideea de miel, mai ales ca in anumite variante, Horus era considerat zeul razboiului. Chiar si in celelalte, unde e considerat ca zeu al soarelui sau al luminii(cele mai raspandite), Horus il invinge in lupta pe Set, razbunand moartea tatalui sau. Daca cineva vede vreun miel bland in toata povestea asta sa ma anunte.

Si povestea continua…

Hai sa rezumam ce s-a prezentat mai sus: Bazat pe cateva carti, ce prezinta asemanari intre religia crestina si vechile religii, autorul ne prezinta un documentar intr-o forma foarte convingatoare, foarte bine realizat, menit sa-i convinga in special pe cei ce nu citesc carti, de faptul ca religia este o forma de manipulare. Problema este ca informatiile pe care se bazeaza autorul se regasesc strict in sursele bibliografice prezentate, nefacand parte din „cultura generala”. Referitor la acele surse bibliografice, sper sa nu faca cineva greseala sa creada ca sunt 197, asa cum scrie pe site. La o privire mai atenta se vede ca avem de-a face cu o mana de carti, si 197 de referinte la paragrafe din acestea.

Cu alte cuvinte, bazat pe ideile catorva oameni, noi ar trebui sa credem ca nu exista nici o Divinitate, ca universul si viata au aparut ca urmare a hazardului(la inceput a fost nimic, apoi a explodat), si ca dupa moarte, pur si simplu vom inceta sa existam.

O demonstratie a faptului ca exista Dumnezeu, ar fi ca si cum am incerca sa demonstram ca toti oamenii vad la fel culoarea rosie. Da, e adevarat ca daca eu ii indic cuiva(sa excludem daltonistii) un obiect pe care il vad rosu, acea persoana imi va confirma ca este rosu. Dar asta pentru ca din copilarie, cand a invatat sa vorbeasca, a asociat acea culoare cu un nume. Asta nu ne garanteaza ca el nu o vede altfel decat o vad eu. Am putea sa ne pierdem la nesfarsit in astfel de teorii, sau am putea sa luam lucrurile ca atare.

Scopul articolului meu nu a fost sa va spun ce sa credeti. Fiecare este liber sa-si formeze propria opinie. Ceea ce am vrut sa scot in evidenta este ca opinia trebuie formata in cunostinta de cauza, si nu pentru ca „asa spun specialistii”. Crestinii sunt invinuiti de a „crede fara a cerceta”, dar cred ca prea multi oameni intra in categoria asta.

Astept comentarii.

Published in: on Aprilie 24, 2009 at 00:33  Comments (10)  

Salutare

Cum tot sunt la moda blogurile, in zilele noastre, de ce sa nu scriu si eu unul.
Despre ce o sa scriu? Asta ramane de vazut. Probabil despre lucrurile din jur ce ar putea fi interesante.

Published in: on Aprilie 8, 2009 at 20:26  Comments (1)